mercredi 31 décembre 2014

Filosofia față cu progresul științelor pozitive


FILOSOFIA
façiâ cu
Progressulu sciintieloru positive.
DISCURSU
Pronunciatu la 26 Octombre 1876,
CU OCASIUNEA SOLEMNITĂŢII ANIVERSALII
UNIVERSITĂŢII DE IASSY,
Sporitu cu uă prefaçiă şi diverse adnotațiuni,

ameliorări şi explicări.

DE
CONSTANTIN LEONARDESCU
Doctoru in Littere şi Licenţiatu in dreptu, Professoru de

filosofiă la Universitatea de Iassy, professoru de Retorică şi filosofiă la Lycenlu nou.

IASSY
TIPOGRAFIA THEODOR BALASSAN.

1876



PREFACIA

Istoria demonstră că filosofia a avute totu-de-una uă existenţă reale şi incontestabile; ea existe in consciintia humanităţii, ca ori-care altu elementu allu naturei humane şi să desvoltă in cugetarea nostră alimentându vieţia sociale cu tote elementele civilisațiunii şi alle progressului.[1]
De siguru, civilisaţiunea, imagine visibile a naturii humane, in tote epocele conţine unu elementu filosoficu, care jocă unu rolu pe scena lumii. Nu existe progessu, care in Istoriă nu fiă insemnatu prin uă revoluţiune filosofică. Socrate fu glorificatu pentru că era psychologu profundu şi in acellu-aşu timpu, logicu sub­tilu şi moralistu. Aristotele este consideratu ca principele sciintii, ca geniulu cellu mai vastu allu antiquităţii și Bacone prin publicațiunea numai a unui singuru tractatu de logică, re-innouesce facia lumii, dotându sciinţiele cu metodu. Nu mai amintescu şi pe Kant. Ellu este consideratu ca promotoriulu mişcării scienţifice şi filosofice in timpurile nostre.
Motivulu nu este dificile de găsitu. Filosofii au addussu humanității servicii pe cari nu putemu a-le uita. Filosofia in tote periodele desvoltării salle a appăratu causa libertăţii in con­tra despotismului, a demnităţii in contra servilismului, a raţiunii in contra tradiţionalismu­lui. Ea este şi astăzi „singura putere morală care pote să oprescă in numele principiiloru desbinarea intellectuale şi să restabilescă ordi­nea in credinţă."
Ce pote fi mai evidentu ? In tote timpurile domnesee uă cugetare profundă, dar in acellu-aşu timpu obscură,—uă cugetare, care caută a se desvolta şi a deveni clară, pe câtu ’i este possibile in legi, arte şi sciinţie, dar care nu adjunge a ave uă conşciinţiă complettă de ea ânsăşi de câtu in filosofiâ.
Percurgeţi analele civilisaţiunii şi veţi vede că numai filosofia exprime cugetarea timpului. Din contra supprimaţi filosofia, totulu se întu­necă şi nu putemu explica nimicu.
Acestă sciinţiă, privilegiulu tutoru poporeloru civilisate, care datediă de cându omulu a inceputu să cugete, care occupă unu locu aşia de însemnatu in sciinţiă, a fosta cu tote acestea de două ori attacatâ. In evulu mediu a fostu persecutată in numele credinţii,—in tim­purile nostre este attacată in numele sciinţii de ore-cari doctrine exclusive.
Prima lovire ce să dede filosofii nu fu periculosă. Graçiă lui Descartes, jugulu autorităţii scolastice fu sfărimătu şi Raţiunea humană ’şi dobândi independenţia! Filosofia nu să mai teme astădi de ameninţiările credinţii. Theologia luptă cu mai puçină hostilitate,—ea accordă filosofii unu felu de pace, care pare plăcută, după attâtea violenţie şi injustiţii alle timpuriloru trecute.
Ceva mai multa ea voesce chiar a conlucra cu filosofia. Dacă in secolile de credinţiă ardinte, talentele filosofice au rătăcitu geniurile abusive,  făcêndu-le să devie impii; din contra in neşce timpuri enervate ca alle nostre, cându credinţele religiose suntu stinse sau slăbite, ta­lentele filosofice, nu potu de câtu a rechiăma spiritele pe callea morale.
Astu-felu theologii, in locu de a mai repeta că filosofia conduce Ia scepticismu seu la atheismu, începu ei ânşişi a filosofa, căutându cu ardore  fundamentulu sentimentului religiosu și dându religiunii unu locu in năuntrulu ideii filosofice a lumii.
„Theologii inţelegu in fine, că este mai pru­dentu de a urma tradiţiunea creată de Şt. Augustin şi de Malbranche, servindu-se astu-felu de filosofiă de câtu de a se arma, in contra ei.“ Ei vedu că scopulu addeveratei filosofii este de a regăsi pe D-deulu scienţificu, reconciliindu prin adjutoriulu sciinţii doctrinile cu religiunea.
Nu este totu astu-felu cu pericolile ce ame­ninţă astăzi frontiera filosofii, pericole de care me ingrijescu attâtu de multu in acesta broşură. Elle suntu multu mai seriose şi făcu ca situaţiunea filosofiei să devie destulu de critică şi delicată .[2]
Este vorba de a se sci, dacă filosofra façiă cu progressulu gyganticu allu sciinţieloru positive, mai pote ea remâne in organismulu sciinţii şi dacă mai are veri unu objectu de stu­diu, de câtu acella allu objecteloru, la care să rapportă celle alte sciinţie. Cu unu cuventu dacă este possibilu ea sciinţiele particulare să inlocuescă filosofia, şi in ce modu tindu elle a o Înlocui.
In allu doilea locu, de unde provine acestă divergenţiă de opiniuni in tote questiunile fi­losofice, şi cumu in celle din urmă este possibile ca sciinţiele positive să fie in luptă cu filosofia. Nu este acesta uă neinţiellegere sau uă errore de methodu ce trebue să se termine intr’uă di, printr’unu studiu sistematicu? In fine care ar fi missiunea actuale a filosofii?
Etă questiuni, pentru a cărora soluţiune, ori­ce inveţatu nu pote remâne indifferentu, etă in scurtu, ceea ce va face şi objectulu acestei dissertaţiuni, datorită in mare parte sympathiei stimabililoru mei collegi, ce au bine-voitu, in Consiliiulu universitaru, a o destina să remâiă (allături cu discursulu venerabilului nostru Rectoru, d. Petru Suciu), reminiscenția marei solem­nităţi a aniversării Universităţii de Iassy, ce a cmiiu locu la 26 Odombre, annulu currentu.
Mulţumindu Onorab. Consiliu Universitaru de onorea ce mi-a făcutu, de-a Iu representa cu acestă lucrare la uă di aşia de insemnată, nu uitu in acellu-aşu timpu, a spune, că din­tre tote mulţumirile de cari am fosta incungiuratu, cugetându la acesta subjectu, ce tinde a implica mişcarea sciinţificâ şi filosofică in secolulu nostru, nici una nu mi s’a părută mai plăcută, de câtu aceea ce mi-a accordaltu publiculu numerosu şi alesu, care a bine-voitu să assiste la expunerea acestei materii, ce nu pré este de modă la noi. Este intr’adever destullu de mâgulitoru mine că am pututu fixa atenţiunea bine-voitoriă a publicului, pen­tru unu timpu aşia de indelungatu şi assupra unoru questiuni aprope uitate.
Suvenirulu acestei solemnităţi attâtu de scump mie si in specialu corpului didactic ’mi va aminti in acellu-aşu timpu, nimeni nu pote remane indifferentu pentru attari questiuni, de la soluţiunea căroru-a depinde in mare. parte viitoriulu humanităţii; clin contra elle potu de multe-ori şi la noi, să mişce ici şi colea, in ore-cari colţuri isolate, intelligenţie sensibile.
Incuragiatu de acestă împrejurare, care ’mî transportă suffletulu in regiuni mai senine, aşiu fi temporisatu publicitatea acestei dissertaţiuni, pe care nu potu a o considera de câtu ca uă introducțiune studieloru melle ulteriore. De siguru, aşiu fi mai satisfăcutu cându aşiu puté să publicu acestă lucrare cu desvoltărele la care cugetu necontenitu. Dar neputându ceda îndem­nului amiciloru şi dorinţei oolegiloru mei, o presintu publicului astu-felu după -cumu ea afostu concepută şi aprope in terminii cu care s’a pro- nuciatu, mulţiămindu-mă a adaoge numai ore-cari explicări şi desvoltări, ce timpulu nu mi-a permisu a le expune la solemnitate.
Acestă lucrare, inceputulu cereetăriloru melle in acestă materiă, de şi incomplettă, nu mă indoescu că nu va fi bine priimită de publiculu luminatu, care urmăresce desbaterile scienţifice.
Câtu pentru iubiţii mei elevi, cu cari întreţinu de aprope patru anni, potu attestu că Ei voru găsi şi aici unu nou sprijinu allu preoccupaţiuniloru loru.
Dacă tendinţia acestui studiu nu va plăce multora, nu me voiu mira de locu. Speru cellu puçinu, că unu lucru, nu să va trece cu viderea. Să va observa, că nu mă conducu de locu, de aceste timpuri de contraversă, in cari fiăcare voesce a’şi face uă gloriă, rădicându-se numai pe ruina altui-a, prin attacuri dirigeate in contra personeloru. Singurulu meu scopu este căutarea addevărului, in ceea ce concerne preliminările fundamentului unui adevăratu systemu filosofîcu, in care ideia naturii să se ma­nifeste in totă integritatea sa şi viéţa morale să se accorde cu resultatele sciinţii.
C. Leonardescu.





[1] M. Guizot, Histoire de la Civilisation, l-re leçon.
[2] A vide de asemenea : Revista contemporană litterarie și scienţifîcă No. 8 din l August a anuluiu currentu. articolulu meu: Sciinţa invetăţiloru şi a poporului façiă cu filosofia.