lundi 15 décembre 2014

Constituția „cărvunarilor” din 1822

Cererile cele mai însemnătoare ce se fac din partea obştiei Moldaviei în atocmire cu cele cuprinse prin obşteasca jalbă sa, trimisă către prea înnaltul Devlet şi în temeiul sfântului şi înnalt împărătescului ferman ce s’a slobozit la................. ca să fie obşteşte sfinţite aceste cereri, spre a sluji pământeştei ocârmuiri de temelie pănă se va putea înfiinţa pravila ţărei într’o desăvârşită alcătuire.

Pontul l-iu. Norodul Moldaviei, ca un norod ce din în- vechime şi până astăzi a avut şi are sfinţit privileghiul slobozeniei şi acela al volniciei de a se oblădui cu ocârmui- toriul său şi cu pravilele ţărei supt umbrirea prea puter­nicei împărăţii căreia este supusă, cere de a avea şi folo­sinţa acestui privilegiu întru deplină legiuire cele căzute a dreptăţei şi în păzirei celei datornice a sa supuneri şi a: credinţei sale către prea înaltul Devleat, adecă:

2-le.—Să’şi aibă întru nestrămutare viaţă stăpânitoare- a pravoslavnicei credinţe creştineşti a răsăritului, spre a urmă cu toată slobozenia dup,ă rânduelele ei cele legiuite şi obicinuite în pământul acesta; fie suferiţi însă toţi cei de alte Credinţi, după obiceiul din vechiu păzit în pă­mântul acesta, de a avea slobodă lucrare credinţei lor, încât nu ar mijloci sub pricină de legi din partea acelora vre-o atingere de vătămare în credinţa pământească. 
toare şi nemişcătoare, volnic fiind fieşte cine de ja. hotărî precum îi va plăcea pentru dreapta avere a sa, pentru roi- durile ostenelelor şi a iscusinţei, şi nesupus fiind către a­ceastă vre-unei altei îndatoriri decât acea sfinţită de pra­vilele ţârei.

4.   — Sa nu poată fi nimenea oprit de a face cele ce nu vatamă pravilele.

5.    — Să nu poata fî nimenea lipsit de vre-o parte din averea sa fără slobodă voinţa sa, afară numai de are vre-o întâmplare când o neapărată obşteasca trebuinţa praviliceşte îndreptăţită o va cere aceasta; dar şi atunci după ce i se va face o despăgubire potrivita cu lucrul ce sa va cere a i se luă.

6.   — Să nu poată fi nimenea învinovăţit, rădicat Ja închisoare sau pedepsit decât numai întru întâmplările hotărâte pirn pravila şi după formele pravilei.

7.      Tot acela ce să va chemă sau s’a rădică din porunca după hotărârea pravililor şi a formelor ei să sa supue îndată ; iar împrotivirea să fie cunoscuta de vinovăţie şi să supue judecăţei praviliceşti.

8.      Tot cela ce va cuteză vre-o lucrare în potriva cuiva nevolnicita în pravilă şi în formele pravilei, fie macar şi judecător sau stăpân aceluia, precum şi tot cela ce ar îndemnă, ar unelti, ar iscăli, ar săvârşi sau ar porunci a se săvârşi ori ce altă faptă neiertată în pravilă şi numai după volnicia şi plăcerea cea de sine, să fie supus vinovăţiei şi judecătei praviliceşti, fără alegere de obraji.

9.          Pentru tot cela ce se va învinovăţi cu vre-o faptă;, şi mai înainte de a şe dovedi fapta vinovăţiei lui, trebuinţa ar cere neapărat de a Se pune la închisoare, toată asprimea acea de prisos peste trebuinţa siguranţei despre persoana lui sa fie oprita şi neiertată.

10.      Tot cela ce s’ar atinge de cinstea altuia sau prin graiu sau înscris sau prin oricare altă mijlocire în chip ocarnic, batjocoritor sau defăimător, precum însuşi cei trimişi cu porunci din -partea zabetilor, a judecătorilor şi a orice dregător, daca vor păşi din cuprinderea poruncei şi să -vor atinge de cinstea persoanei sau îi va face altă asemene supărare nevolnicita, să fie supuşi fără iertare praviliceştei certări.

11.      Tot cela ce Va face entrigâ (sic) şi spionlâc, pri­gonire sau viclenire, precum şi tot cela ce ar ridică turbu- rare sau răzvrătire împotriva binelui patriei, sa fie nea­părat supus pedepsei praviliceşti, asemenea urmându-se şi pentru cei ce ar cuteză vrfe-o silnicie asupra persoanei* obladuitorului.

12.      Nici un fel de slujba obştească, nici de judecătorie, nici de zabetlâc, nici de ori-ce altă trebuinţă sa nu se so­cotească de clironomie sau de chiverniseală, şi nici sa se dee vre odinioară subt acest fel de socotinţă.

13.      Lucrarea pământului în tot chipul,, meşteşugurile, deschiderea de fabrici de ori-ce trebuinţă, precum şi alcă- tuitura (sic) de iscusinţi cele nevinovate şi tot felul de negustorie sa fie neoprita în pământul Moldovei, slobode fiind productele pământului de ori-ce fel a trece şi peste hotar, afară din ţară, spre folosul alişverişului ţârei, fara să fie supusă vre-unei dări sau altei îndatoriri, afară de cea a vamei legiuită, precum şi înlauntrul ţârei de a se alişverişui, aceasta fara nici o îndatorire de plată, asemenea slobozenie păzindu-se şi pentru lucrurile trecătoare din părţile străine aicea în ţară, după trebuinţa ce va avea ţara de acest fel de lucruri, ca să nu fie însărcinată cu vre-o altă plată afară de cea a vămei legiuite.

14.  —Pământean al Moldovei să se numească tot cel născut în Moldova din părinţi 'moldoveni slobozi şi aşezat cu locuinţa în Moldova, care să se îndulcească şi cu dri- turile pământenilor celor legiuite; să se numească pămân­teni şi tot streinul ce va veni de acum1 înainte în Moldova în vârstă legiuită şi se va însura cu vre-o pământeancă cu avere nemişcătoare. După ce cu bune purtări va pe­trece necurmat 10 ani în Moldpva, să se înfăţoşeze' nea­părat la judecătorie, ca să’şi arăte hotărârea, de va voi să între în rândul pământenilor, şi aceasta fiind, judecă­toria să dee mărturie, după care de acolo înainte să rămâe în rândul pământenilor, ca să aibă şi driturile şi înda­toririle unui pământean.

15.  —Ocârmuirea Moldovei să fie în slobodă voinţă de a primi sau de a nu primi de pământean pe ori-care va socoti din străinii cei după paragraful al 14.

16.      Dritul de pământean să nu’l poată avea cela ce se va face din Moldovan pământean la altă ţară; să conte­nească de a’l avea şi tot cel ce să va dovedi în faptă crimi- nalicească sau în pricini de comploturi împotriva ocârmuirei şi a obştei liniştiri a pământului, care nici odinioară în slujbele pământeşti să nu poată fi puşi, nici primiţi.

17.  —Pravila ţărei în deplină cuprindere și al (sic) în­datoririlor şi a îndreptărilor obştiei să se dee în obşteasca cunoştinţă, ca să ştie fieşte cine ce este slobod şi ce nu este slobod a face.

18.      Înaintea pravilei să fie socotiţi toţi deopotrivă și fără deosebire, având a fi şi pravila una şi aceiaşi pentru toţi, sau pentru a ocroti, sau pentru a pedepsi. In pravilă nu poate să se hotărească decât ceia ce este drept şi folositor şi nu poate să se oprească decât ceia ce este nedrept şi de stricăciune.

19.      Norodul, spre a i se ocârmui trebuile sale cele din lăuntru în chipul cuviincios, ca să se poată folosi cu dreptăţile vechilor sale privilegiurî, cere ca să! i se întă­rească şi legiuirea aceia -a sfatului obştesc ce au avut-o pă­mântul acesta iarăşi din vechime, legiuire după care pu­terea ocârmuirei şi a împlinirei să fie în singura mână a Domnilor, iar puterea hotărârei să fie pururea în mâna Domnului împreună cu sfatul obştesc.

20.   —Spre a se întemeia această legiuire subt o încu­viinţată siguripsire cererilor obştiei, este ca sfatul obştesc să se alcătuiască într’acest chip, adecă de mitropolitul țarei, de amândoi episcopii, a Romanului şi a Huşului, de toate persoanele înfiinţătoare a divanurilor şi a depar- tamenturilor, de câte un boier vechil rânduit dela fieşte- care ţinut—şi adunarea sfatului să se facă cu toată slobo­zenia persoanelor ce o alcătuesc, sau în domneasca curte, sau afară de aceasta într’un loc hotărât; şi să se înfiinţeze şi de sineşi din poronca Domnului, prin ţidulă chemat.

21.   —De adunarea sfatului obştesc să atârne toate pra­vilele acele de obştie privighitoare, precum: îndreptarea pravilelor după trebuinţa ce ar fi, sau de adăogire sair scădere, sau de înnoire, întâmplările cele ecstraordinare, poruncile împărăteşti de vre-o cerere sau de vre-o îndato­rire de havalelile (sic), îndreptarea birului, îmbunătăţirea economiei câmpului, întemeierea comerţiei (sic), întocmirea moralului, aşezarea de şcoale şi alte publiceşti aşezaturi (sic), buna orânduială bisericilor şi a mănăstirilor ţârei, pricinile atingatoare de lege şi alte puneri la cale pentru sărăci, obşteasca trebuinţa, încât spânzura binele obştesc.

22.      Asupra a ori-ce pricină sfatului (sic) obştesc să aiba a da cu toata slobozenia gnomile sale şi a încheia socotinţa sa în chip de hotărâre, pururea după gnomile celor mâi mulţi (sic) din persoanele sfatului. O asemenea hotărâre însă să nu se poată încheia, dacă feţile sfatu­lui nu vor fi toate de faţa în numărul şi persoana (sic) lor. Pentru aceea, ori-care din feţele sfatului, ori pentru pricină de boală, sau pentru ori-ce altă pricină bine-cu- vântata, nu va putea merge în adunarea sfatului, să fiedator a rândui neapărat a veni în Jocul său, nu însă din persoanele alcătuitoare a sfatului nicr odinioară, ci numai din boierii acei ce nu vor fi în slujbă, pentru care să aibă a ridica toată răspundire (sic).

23.     —Sfatul obştesc încheind socotinţa sa la ori-ce pri­cină de obştească trebuinţă, acea cunoştinţă să se facă cunoscuta Domnului stăpânitor prin anaforâ iscălită de toate feţile adunărei, în a se întări şi aduce întru împli­nire, dacă se va uni şi gnomia Domnului cu acea socotinţa. Iar dacă Domnul va avea a da a sa gnomie cu vre-o deo­sebire, atunci acea gnomie sa o facă cunoscută prin ţidulă gospod sfatului obştesc, întorcând înapoi şi anaforaua; şi dacă acea gnomie va fi primită întru o covârşitoare socotinţă şi unire de glasuri, atunci anaforaua să se pre­facă şi încheindu-se hotărârea pricinei după acea gnomie. Iar dacă n u va fi primită cu aceasta covârşire de unire, atunci Domnul, primind anaforaua iarăşi, să o întărească spre a luă fiinţa de hotărâre şi a se duce întru împlinire.

Pentru locurile unde să se cauie dreptatea politiceascâ

şi criminalicească.

24.  — Cel întâi loc să fie divanul întâiu. Acest divan să se alcatueasca de şapte persoane, adeca de un vel logofăt, de patru vel-vornici, de un hale spatar şi de un hale ban.

25.   —Al doilea loc sa fie divanul al doilea, alcătuit de cinci persoane, adecă de un boier de cei ce nu vor fi hale, socotit de întâi şezător în divan, de un vel-comis, de un vel-paharnic, de un vel-sardar, de un veî-stolnic.

26.     —Departamentul pricinelor străine, care sa se alcatuească de cinci boieri, aleşi fără osăbiri de ranguri, din acei ce nu sunt haler orânduindu-se după vrednicia cu­noscută pentru acel loc.
27.      Departamentul criminalicese care să se alcătuiască de cinci persoane, alegându-se iarăşi din boierii acei ce nu vor fi hale, fără osăbiri de rang şi numai pentru o cunoscuta vrednicie pentru acel loc. La acest departa­ment să aibă şi vel-armaşul atârnarea sa, unde poate fi împreuna şezător şi a da şi gnomii. Iar la încheierea hotărârilor să nu se amestece, nici să iscălească.

28 — Câte um judecător la fieşte-care ţinut, care dim­preună cu ispravnicul ţinutului, să caute toate pricinile de judecata ce se vor înfăţoşa acolo, în casa-i sau în ose­bită casa de judecătorie se vor face, având nestrămutat judecătorul fieşte-carui ţinut o condică de zile pentru totdeauna statornică, care să păzească toata lucrarea şi toate hârtiile şi condicile canţaleriei.

29.      Începutul a ori-ce judecată, sau de pricină poli- ticeasca sau criminalicească, să se facă pururea la judecă­toria ţinutului unde să va află lucrul de pricină sau per­soana trasă în judecată.

30.      Pornitorul pricinei să aibă a da jalobă în scris, iscălită de sine, sau la judecătoria ţinutului.său la Domnie, pentru ca sa se rânduiască la judecătoria ţinutului; şi pricina de va fi dîn acele ce cercetarea (sic) după pravila politiceasca sau criminalicească, să se caute de către ju­decător dimpreună cu ispravnicii; iar dacă pricina va fi din acele ce atârnă de “buna orânduială târgului, a eco­nomiei câmpului, a neguţitoriei, de darea birului sau de vre-o havale, sau ori-ce altă din trebile ce sunt supuse  datoriei în pravile, să se caute numaî de is r (ispravnici) şi să se hotărască.

31.   —Nemulţumindu-se vre-o parte cu hotărârea sau a judecătoriei, sau a isprăvniciei, aceea parte să aiba slobod dritul apelaţiei, şi atunci, după nemulţumirea ce va arata-o- în scris şi sub iscălitură acea parte (un loc alb, probabil: împotriva) isprăvniciei sau judecătoriei, să-î pue zi de soroc pentru o vreme hotărâtă, ca să mearga. la divanuL al doilea, sau la departamentul pricinelor străine, sau la acel criminalicesc, unde va fi pricina atârnatoare; şi spre aceasta is : (isprăvnicia) sau judecătoria sa aiba a adresarisi pricina aceea cu raport înadins şi în tot actul ei la. locul unde va avea a merge apelaţia, spre a întră acolo- pricina în de iznoavă cercetare.

32.      Daca apoi şi în această al doilea (sic) cercetare va ramânea vre-o parte nemulţamită şi va voi sa faca iaraşi apelaţie, acea apelaţie sa se faca la divanul întâi, şi dara cu asemenea rânduiala precum la pontul de mar sus s’au însemnat, adecă cu raport înadins şi cu primire a tot actul pricinei, şi acolo, în divanul întâi, să iee pri­cina cea desăvârşită şi mai de pe urma hotărâre.

33.      Divanul întâi să nu poata strica actul judecaţei făcute în judecătoria aceea de unde âu păşit apelaţia catra dânsul, ce numai sa cerceteze pricina după cursul actului şi după cuvintele părţei nemulţumite ce au cerut apelaţie, şi daca va găsi vre-o greşala, sau vre-o urmare de nedreptăţi, sa întoarcă înapoi actul iara la judecătoria de unde l’au primit, întovărăşit cu porunca aratatoare de greşală sau pricina găsită şi îndatoritoare ca să pre­facă actul şi sa îndrepteze greşala.

34.      Judecătoria ce va primi actul iară înapoi şi po­runca divanului întâi, îndată să fie următoare porunceL Dacă însă de cuvinte de rezon (sic) a divanului întâi nu va fi vre-o nedumerire; iar fiind aceasta, atunci să facă iarăşi raport la divanul întâi, trimiţându-i şi actul tot precum au fost, şi divanul ori îl va întări, ori prin înfaţo- şare a Domnului, care poate să adune şi sfatul obştesc- spre mai desăvârşită deslegare a pricinei, va face ob­ştească izbrănire şi va da. hotărâre, care hotărâre, ori că va fi să rămâe actul bun, ori să se prefacă, să fie cea-' mai de pe urmă, fără a mai primi altă apelaţie sau mai multe cercetări; şi o pricină, de judecată săvârşită după chipul acesta să.nu se m^i poată, căută alt-fel, decât nu­mai când se vor Ji înfăţoşat alte* dovezi vrednice care nu s’au văzut la cercetările de mai înainte.

35.      Pricinile de obştie de judecăţi, ori ce fel ar (fi şi ori de unde ş’ar lui început, să se alcătuiască în acturi, în care să se lege la un lpc jalobele în orighinalul lor, răspunderile (sic) în scris date a fieşte căruia din cei cu pricini, despre o parte, şi despre alta mărturiile de cer­cetare ce s’ar urma în cursul .pricinelor, iscălită (sic) de cei ce le-au făcut, copiile sau perilipsurile şi toate alte, ori ce hârtii vor mijloci în pricină şi se vor ţinea de trata,ţia pricinei, şi apoi în aceleaşi acturi să-şi teamă (sic) şi judecătoria lucrarea cercetărei, lămurirea şi înche­ierea cea desăvârşita a hotărârilor.

36.  —Cautarea tuturor pricinelor de judecăţi în toate Jocurile judecătoriei sa se facă cu cea mai întreaga li­niştire şi cu toata luarea aminte, spre pătrunderea ade­vărului, iscălindu-se hotărârile cu păzirea dreptaţei şi în- tocma, fără cea mai mică strămutare din glasurile pra­vilelor şi a formelor ei, şi hotărârea săi i se dea pururea după gnomiile cele mai multe la număr şi cu fiinţa de faţă 3. persoanelor ce sa judeca.

37.  —Fieşte-care din judecătoriile însemnate mai sus să’şi aiba a sa canţalerie, alcătuita de logofeţi şi scriitori, după trebuinţa, şi de un povaţuitor al eantăleriei, care să nu sa pagubeasca din dreptul ce li s’ar cadeâ de pe .şi fără păsuire de vreme, şi de a feri fieştecare de cea mai puţina greşală, având să fie supuşi răspunderei, fără iertare pentru urmare dimpotrivă şi mai vârtos pentru prelungirile ce ar face în săvârşirea lucrărei hotărârilor şi a slobozirei actelor.

Pentru alte mansupuri şi dregătorii.

38.      Vistiernicul hale să fie ocârmuitor şi împlinitor modelelor ce atârnă de vistierie, fără să poată însă lucră vre-o prefacere cât de puţin în vre-o mode, lucru care atârnă de obşteasca socotinţă şi de întărirea Domnului unită cu a sfatului obştesc.

39.   —Vistieria să aibă, precum şi până acum, un logofăt de visterie, un sameş de vistierie şi aţâţa modeţi şi scriitori câţi vor trebui neaparat pentru căutarea trebilor după cea mai atocmită (sic) bună orânduială, şi întru toate cele ce atârnă de slujba vistieriei să fie sub ascultarea vistiernicului hale şi subt povăţuirea logofătului de vistierie, şi supuşi find şi acestei închezaşluiri pentru răspunderea la orice cusur ar da, şi legându-se subt îndatorire de a nu păşi cât de puţin oricare din rânduiala acea legiuită a trebei sale.

40.          Hatmanul hale sa aibă subt a sa purtare de grijă paza marginilor ţărei şi prinderea tâlharilor cu plăieşii şi slujitorii ţafei, iar nu cu alt feliu de oameni străini. Căpi­tănii marginilor sa şi’i orânduiasca hatmanul; iar pricinile ce vor avea căpitanii cu locuitorii ţărei sa le judece şi sa le hotărască ispravnicii; iar prin târgurile din ţara sa nu să mestece hatmanu a rândul căpitănii, fiind ispravnicii în­sărcinaţi cu nezamul în acele târguri; apoi pentru rânduiala a (sic) pazirei marginilor cum sa se urmeze, sa se pue la cale precum se va găsi mai cu cuviinţa după socotinţa Domnului şt a sfatului obştesc, având a fi hatmanul hale supus poruncilor Domnului stapânitor şi pavaţuirei (sic) sfatului obştesc.

41.          Vornicul de aprozi să aiba datorie de înfăţoşat în divan pre cei cu pricini de judecaţi, păzind rândul fieşte caruia după numărul jalbplor, sau după altă regulă ho­tărâtă, şi sa nu poata luă nimic dela cei ce vor câştigă judecaţi pentru orice pricina ar fi. Volnicii sub proto- Calarea şi iscălitură sa sa nu se urmeze, nici pentru a împlini, ceva, nici pentru a aduce pe cineva, ci volniciile să fie protocalarea (sic) de vel logofăt sau de întâiul şazator a fieşte caruia loc de judecătorie, şi trimiterea volniciilor sa fie numai prin aprozi, dar nu şi prin ţidulă, şi ciohodari, care se făcuse obiceiu dela o vreme a se tramîte pentru împlinire de bani, şi mergerea lor nu eră pentru alta decât numai pentru a jăcui; şi aprozii îşi vor lua ostineala lor după condica Domnului Grigore Ghica; dar pentru alte pricini de învinovăţiri încredinţată, pot să se trimată şi din oamenii curţei, luând ce va cere trebuinţa după socotinţa Domnului.

42.       Aga hale să aibă slujba sa de a privigheâ pentru paza târgului de foc şi pentru siguranţii de furtişaguri şi alte supărări personaliceşti şi de averi a târgoveţilor, pre­cum şi pentru vânzarea lucrurilor cele de trebuinţă, adecă pâne, carne şi celelalte ale îndestulărei, ca să se facă pe mansupurile cele drepte şi cu preţurile legiuite, spre a se păzi eftinătatea şi buna orânduială în târg, orânduin- du-se la agie şi un judecător pentru căutarea pricinilor de judecăţi, dimpreună cu vel aga, şi această judecătorie va sluji, precum şi judecătoriile de pe la ţinuturi, pentru începerea a orice pricini de judecată ce se va (sic) în­tâmplă între locuitorii orăşeni locului, având şi apelaţii a paşi dela acest loc la celelalte giudecatorii, în tocma după rânduiala însemnata la giudecătoriile ţinuturilor.

43.       Comisul hale şi ispravincul de curte sa’şi aibă sluja în curtea domnească.

44.       Logofătul al doile, ca unul ce are o slujbă spre rânduirea tuturor jalbelor şi la hotărârile giudecaţilor sa vie şi în divanul domnesc, sa fie ales din pământeni, bărbat cinstit şi ispitit în credinţa de a păzi datoria slujbei în nevătamarea dreptaţei.

45.   — Casa rasurilor, casa cutiei milelor, casa datoriilor, casa podurilor din Eşi, casa cişmelilor, casa şcoalelor ob­şteşti, casa spitalului Sf. Spiridon şi casa epitropiei celor nevârstnici, care pana acum se află împărţite în multe locuri, toate aceste sa sa adune numai într’o o (sic) casă, alcătuita sau la curtea domneasca, sau afara din curte, unde se va găsi loc cu îndămânare, şi sa se încredinţeze în mânile a şese boeri, care sa Vor socoti, numindu-se aceasta casă casa aşăzaturilor (sic) patriei şi boierii nu- mindu-se epitropii a casei aşăzăturilor patriei. Îndatorirea acestor epitropi sa fie privigherea ca să păzească casa în cea mai bună stare, ca să se caute fiştecare mode deosebi şi cu socotelile ei deosebite, neameste- cându-se una cu alta, ca să să păzască fără cea mai puţină vătămare în trebile fieşte căreia mode după ponturile lor şi rânduelile aşăzate de Domn şi de sfatul obştesc, ca sa privigheze pentru strângerea banilor şi pentru sigură păs­trarea lor, ca să nu se cheltuiască dintr’înşi decât numai în trebuinţele pentru care sânt legiuiţi după izvoade şi proiecturi mai înainte arătate Domnului şi sfatului obştesc, ca pe fişte care an să facă sami deosabi pentru fişte care mode şi să le închee în divanul sfatului obştesc, cercetân- du-se cu toata cuviincioasa lămurire, şi în sfârşit să se sirguiască a face cea mai bună sporire în obştescul folos al acestor aşazaturi, adăugând şi aşazând şi din nou şcoale, spitaluri, doctori şi altele, unde va cere trebuinţa, după păvaţuirea sfatului obştesc; şi aceasta casa sa’şi aiba şi canţaleria ei, alcătuita de aţâţa modeţi şi scriitori câţi vor trebui peaparat pentru căutarea trebilor.

Pentru alegerea persoanelor de slujba.

46.      — Toate feţele ce alcatuesc sfatul obştesc, afara de şasasprezece boieri vechi vechili a ţinuturilor, toate feţele alcătuitoare a divanului întâiu, a divanului al doile, a de­partamentului pricinelor străine şi a depart. criminalicesc, toate feţile ce au a împlini locurile osăbitelor pământeşti dregătorii (loc alb), vel vestîernicul, hatmanul, vel aga, vel vornic de aprozi, vel armaş, persoanele casei aşazaturilor patriei, giudecatorii şi ispravnicii de pe la ţinuturi, aşişdere şi toate persoanele povaţuitoare a canţaleriilor, precum logofătul de taina ce este pavaţuitor canţaleriei divanului întaiu, a canţaleriei sfatului obştesc, logofătul de visterie, logofătul casei mitropoliei, pavaţuitorul canţaleriei casei aşăzăturilor, asemine şi sameşii modelelor vistieriei a ţinu­turilor, p. hătmăniei, a agiei şi a orice alte modele de obşteasca trebuinţa, să să aleagă toţi aceştia după soco­tinţa Domnului unita cu a sfatului obştesc, urmându-se alegerea numai după meritul bunelor fapte şi după pu­terea vredniciei fieşte căruia pentru slujba ce este sa se încredinţeze şi după. socotinţele cele mai covârşitoare la numărul sfatului obştesc, fără să poată fi primiţi însă la vre-o slujbă pământească cei ce se vor afla atârnând de alţi supuşi, fie în casnica slujbă,—rămâind slobod Domnul de a face oarecare schimbare între cei aleşi de sfatul

47.      Spre a lipsi entrigile (sic) şi prigonirile și spre a putea întje (sic) toţi pamântenii după meritul al lor (sic) în slujbele pământului, obştia găseşte cu cale ca toate feţile sau persoanele arătate la paragraful patruzeci şi şasa, păuă la unu, dela mare pănă la mic, să se schimbe la plinirea fieşte căruia an, purtându-se bine, iar din po­triva, praviliceşte găsindu-se vinovaţi, să să schimbe şi inai înainte de plinirea anului.

48.      Şasasprezece boieri vechili de pe ia ţinuturi, ce au sa fie de pururea în sfatul obştesc, să fie aleşi după slo­boda voinţă şi socotinţa obştiei boierilor ţinutaşi.

49.      Lefile tuturor celor din slujbă de giudecatorii şi de celelalte dregătorii şi fransupmri a curţei şi a pămân­tului, precum şi cheltuelile cănţaleriilor, să să regularisasca şi sa sa hotărască, ca sa fie într’un chip încuviinţate după treapta şi materia slujbei şi într’un chip vrednic de mulţa- mire penţru cei ce sluj ase, ca să poată avea oarecare fo­losinţa, spre a fi îngăduiţi dela urmările netrebnicilor câştiguri şi cu dreptate supuşi pedepsei pentru cutezările din potriva; iar avaeturile şi pocloanele şi alte venituri a toate mansupurilor şi slujbelor să să pue la cale prin îna­dins socotinţa Domfiului şi a sfatului obştesc cum sa se urmeze. Dar pentru acei din slujba curţei, precum: logofăt, muhurdar, divictar, scriitori şi toţi ceilalţi, să se urmeze, pana se va da şi pentru această obştească hotărâre, dupăţidula gospod făcută în vremea Domnului Scarlat Calimah, fără alta adăugire cât de puţin, .pentru price mansup sau per­soană va fi. Şi împlinele pentru, bani ce se împlinesc din oricare zabetlâc ca sa iee numai câte o para la leu, iar nu la zece unu—lucru ce să urma până acum—după obiceiul ce nu se mai urmează acum în vre-o altă ţară. Aceste câte o para la leu, cu toate aceste, luându-se pănă când şi pentru aceasta se va face obşteasca hotărâre, să fie supus da­tornicul a da plata, iar nu cel ce are să iee, şi să iee numai pentru banii ce se vor împlini cu adevărat, iar nu şi pentru acei ce se vor paşui prin vadele, macar ori şi cum se vor siguripsi, şi apoi împlinirea să se facă pururea după praviliceştile hotărâri a pricinilor prin giudecătorie.

50.       Cei ce vor îndrăzni a urma protivnice datorii (sic) slujbei, precum şi cei ce se vor dovedi că au primit mită sau ruşfert dela cineva, spre vatamarea dreptaţei sau a dreptului cuiva, sa fie supus sub giudecata praviliceasca.

51.       Numirea boierilor prin îmbracare de caftan sa fie purure numai pentru cinstile vredniciei şi pentru oarecare răsplătire a fiştecaruia pentru slujbele sale, şi potrivirea cinurilor să fie pe aceste masuri a vredniciei după orice trebuinţa a patriei. Numirea boierilor, atât cei de punere în slujba, cât şi aceia ce au sa privivasasca (sic) prin slujbe pe 'trecut, sa fse facă purure după socotinţa Domnului unita cu a sfatului obştesc. Iar boieriile cele alcătuitoare numai din slujba cea din launtru carţei (sic) gospod, precum şi alte caftane de miluire, sa se faca după singura voinţa şi socotinţa Domnului, şi acele din slujba curţei întru toate urmările întrebuinţarei lor la pricini pământeşti şi alte urmări particularnice atingatoare de pământeni sa fie supuşi ca şi pământenii pravililor ţârei.

52.       Modelele ce atârna de vistierie, ca nişfe lucruri ce se ating de cele mai simţitoare drituri şi entiresuri (sic) obştiei pământului, obştia cere d,e a se aduce întru îndrep­tarea căzută şi întru orânduială, ca să lipsască nesuferitele catahrisuri în care eră pana acum supusa.

Chipul Indreptarei cerut de pbştie pentru acele mai jos însemnate.

53.       Adetul lacuitorilor ţarani catra stăpânii moşiilor sa să îndrepteze întru o potrivire, ca nici stapânii moşiilor să nu se pugubească din dreptul ce li s’ar cadea de pe drept pământul lor ce’l dau lăcuitorilor de se hrănesc, dar nici lăcuitorii să nu se asuprească. Iar adeturile târgove­ţilor şi mai vârtos a târgurilor, ce au fost drepte ale pă­mântului şi le-au înstrăinat Domnii prin danii, să se îm­puţineze, uşurându-se în cât se poate mai mult, pentru ca să se poată întemeia târgurile, ştiut fiind că ticăloşia târ­gurilor şi a politiilor aduc (sic) neapărată ticăloşie şi lu­crătorilor de pământ şi comerţiei.

54.      Birul ţărei, care până acum n’au avut dreapta lui cumpănire, să să puie întru orânduială, ca acea ce s’ar socoti mai bine şi mai nimerit, pentru ca nici să se asu­prească prin el pământenii, dar să lipsască şi toate greu­tăţile, analogând (sic) şi strângerea, acele ce aduc purure greşală, încurcături şi prilejuri de scăderi şi de adăugiri nedreaptă şi asupritoare, şi spre acest sfârşit să se rânduiască la fieşte care ţinut câte trei boieri, doi din boierii ţinutaşi şi unul care se va socoti din partea ocârmuirei, ca să facă scriere în ivala de tot numărul lăcuitorilor, cu arătare lă­murită de toate stările şi îndemânările fieşte căruia sat, care scriere sa se cerceteze de Sfatul obştesc, spre a sluji la socotinţa de îndreptarea birului.

55.   — Dajdia imazililor şi a ruptaşilor aducând întru îndreptarea acea cuviincioasa, să fie păzite şi pravilele ce au aceste trepte prin vechi hrisoave, asemine urmându-se şi pentru neguţitorii hrisovoliţi; iar ruptele cămărej, acei ce nu vor fi din starea orăşenească, să se dee în birul obştesc. Feciorii de preoţi, după rânduiala de mai înainte hotărâtă, sa intre tot la rânduiala ruptajşilor, şi toţi banii dajdiilor acestor trepte sa intre în socoteala birului le­giuit al ţărei.

56.      Slujbele ruzumaturi, goştina, desetina, vadraritul, precum şi venitul 'dela vămi şi al ocnilor, să se urmeze şi de acum după rânduiala obicinuită din vechi, fără a se mai face vre-o sporire peste ceeace este legiuit; şi aceste slujbe, ori în vânzare sau în credinţă de vor fi, să se' caute numai de pamântenni şi într’un chip ca să lipsască tot feliul de asuprire şi de jăcuire ce se arma până acum, dându-se spre acest sfârşit şi ţidule în tipariu pe la toate satele ţârei, arătătoare ...lămurit cât are să plătească la fieşte pare ruzumat, şi îndatorindu-se slujbaşii ca să dee şi ei jieaparat ţidule iscălite şi lămurit arătătoare de câţi bani  s’au luat dela fieşte cine anume şi câte bucate.

57.   — Spre ţinerea menzilurilor care după rânduiala ce se urmă pană acum, cu darea în natură a fânului şi a or­bului trebuincios, se pricinueâ atâta supărare şi greutate ţârei, să socoteşte a fi din (sic) cel mai nimerit lucru şi din cea mai neaparata trebuinţă, că atât pentru suma cailor trebuincioşi sa cumpere, cât şi pentru hacul sujugilor, plata fânului şi a orzului, a imaşurilor şi toate celelalte neapărate oheltuele (sic), să socotească câţi bani trebuesc, şi acea sumă să să analoghisasca în ţara pe banii birului, după cuprinderea înaltului împărătesc ha­tişerif dat la anul 1803, şi să se strângă banii (apărându-se de aceasta dare însă scutelnicii şi breslaşii), şi apoi menzilurile sa se vânza sau toptan sau pe drumuri, şi muşterei ce se vor găsi a le luă, primindu’şi banii după tocmeala vânzarei, sa rămae singuri cu purtarea de grija de a cuttiparâ cai, de a plaţi surugiile (sic), de a plaţi fânul şi orzul şi caratura lor, precum şi emaşurile (sic) şi toate celelalte cheltueli, fara să rămâe a se mai îngriji vistiria (sic) cu ceva, având a luă acei cumpărători şi plata ugc- ritului câte cincisprezece parale sau şi mai gios, pana se va pune pe un cal pe ceas, In care bani a ugeritului nimene altul sa nu se mai amestece, ca sa se împartaşasca cevâ -din trânşii. Iar pe lângă altele, sa se regularisască şi ceasu­rile poştilor, pentru ca să rădice asuprirea acea următoare cu rânduiala (sic) de acum, dar merimetul şi întocmirea poştelor cere trebuinţă să se faca cu ţara la al treile an.

58.   —Înnoirea hrisoavelor şi a cărţilor treptelor, ce se obicinuesc la toată prifacerea de Domnie, ca un lucru nedrept şi pricinuitor de struncinare, să se rădice din a­ceastă obicinuinţă, avându’şi toţi aceştia nestrămutate privileghiile, fara sa le mai înnoiască cărţile şi hrisoavele.

59.         Pentru zaharelile, oile de mumbaeă şi cherestelile ce din porunca împărătească se cer a merge de aici la Ţarigrad» cererea obşliei este de a se urma sfântului înalt împărătesc hatişerif ce este dat Ia anul 1803, sau după înaltă milostivnica porunca împărătească ce se va da pen­tru aceasta pricină, şi vitele de zalhana (sic) de fot feliul ce se vor face în ţară, să. se tae la zalhanalele ţărei, şi săul, cerviciul şi pastramaoa (sic), afara de suma acea trebuin­cioasă pentru ţară, pogorindu-se la Galaţi pentru ca să meargă la împărătescul caban, să se vânză <iu riza-patfar capanlâilor, sau se va urma după înalta împărătească po­runcă ce se va da.

60. — Scutelnicii, breslaşii şi slugile, ca un privileghiu legiuit, să se dee neapărat şi fără osabiri fieşte caruia boier, după rangul său şi ori la ce loc îi va, cere, slobozin- du-se acest privileghiu pururea din şfertui următor dela vremea ce se va arăta cererea, cu plata şi a banilor legiuiţi din vistirie (sic), câte doi lei de liude. Nimine însă sa nu fie suferit nici de cum de a’şi scuti un om mai mtilt peste numărul acesta legiuit şi rânduit din vistirie; iar apoi acei legiuiţi să nu fie suparăţi pici cu un fel de havalele sau angarii.
Străinii sa fie depărtaţi cu totul de acest privileghiu care este numai al pământenilor, dându-se şi pentru giu- pânesele văduve şi acei numărul (sic) ştiut care n’au îmbracaţ caftane, în tocma după vechiul obiceiu.
Breslaşi sa aiba fieşte cine la moşiile sale, iar slugile unde va avea trebuinţa, afară însă de câte două slugi şi doi pădurari, fiind păduri pe moşii, la fieşte care moşii, şi morari după morile ce vor fi la o hioşii (sic) care şi aceştia să fie scutiţi.

61.         Dările cele din nou scornite, precum cfitul căl­dărilor de velniţa, cfitul păpuşoilor ce trec peste hotar pentru neguţitorie, vama ce se luă pe perjă şi pe tiţcovină (sic), plata pentru tot felul de vin ce trece peste hotar» afara de suma legiuita analoga a zalhanalei din ialoviţa de negoţ, banii potirilor de pe la crâşme, banii beşlegă- ritului ce se luâ sub orice fel de numire, toate aceste, fiind de o vătămare vederată pentru neguţitori şi asu­priri jtentru lăcuitori, să se ridice ca să nu mai fie, fiindcă din vechiu aceste nu au fost.

Alte cereri de obştească trebuinţă

62.   — Mitropolitul ţărei şi episcopii Romanului şi a Huşului, să se pazască legiuire de a orândui, precum din vechi srau urmat şi pană acum, numaj diir pământeni şi prin alegerea sfatului obştesc. Asemine şi egumeni prin toate mănăstirile ţărei să se rânduiască numai din pământeni moldoveni şi iarăş prin sfatul obştesc; iar alţi arhierei sau şi egumeni străini, aceia în ţară să nu fie primiţi.

63.   — Toate mănăstirile cu moşiile lor, ce sunt în pă­mântul acesta deîntru învechime făcute şi date de moşii şi strămoşii noştri pentru miluire şi spriijnire săracilor pa­trioţi şi pentru dare din veniturile lor supt nume de embatic la Ierusalim, la Sinaia şi la SfetagQră, să se dee pe soco­tinţa pământenilor, subt îndatorire de a plaţi embaficul legiuit la locurile unde sunt închinate şi de a face şi agiutorare de miluire cătră sărăci după hotărârea danielor vechi; nu mai puţin şi de a se scoate de subt sarcina da­toriei în care se găsesc unele din aceste mănăstiri.
Iar mănăstirile Neamţul şi Secul sa ramae slobode, precum au fost şi păna acum, încât vor păzi rânduiala lor acea după cuviinţă. Veniturile Agapiei şi a Văraticului sa să unească la un loc şi sa să întrebuinţeze la amândouă mănăstirile, şi socoteala vatrăturilor (sic) şi a cheltuelelor sa se caute la epitropia celurlalte mănăstiri, supt care epitropje sa se dee şi toate 'mănăstirile pământeşti ce sunt sau supuse mitropoliei sau slobode, legiuind spre aceasta de a să rândui prin sfatul obştesc patru boieri înadins din boierii pământeni şi doi din partea bisericeasca, pe care se vor socoti, ca sa strângă veniturile lor, să grijasca de buna cuviinţa bisericile şi de moşiile lor şi de a împlini şi celelalte hotărâte, şi să dee socoteala pe tot anul în sfatul obştesc; iar prisosul veniturilor să se dee la casa aşăzăturilor patriei. Supt această epitropie să fie şi casa mitropoliei şi amânduror episcopilor, urmându-se epitropia lor după hrisovul domnului Alex. Moruzi din anul 1804.

64.   — Pentru preuţi şi diaconi, prin sfatul obştesc sa se pue la cale ca să se aduca în starea acea după cuviinţă pentru vremea viitoare, ca sa nu fie mai mulţi de câţi va cere trebuinţa, şi acei care se vor face de acum, sa fie învătati la şcoalele patriei cu ştiinţa cea deplină pentru ale bisericei şi a legei şi cu acea ştiinţă cuviincioasă; pentru această vrednicie, şi toţi preutii bisericilor şi a mănăstirilor să fie numa din pământeni moldoveni. Iar peptru plata peciurilor de cununie, ce ieu protopopii, şi pentru plata preutilor pentru tot felul de cetire, ca să lipsască catahrisul ce urma pănă acum din cetire, acele plăti prin sfatul obştesc să să pue la cale, hotărându-să ce plată să iee.

65.      Spre obştescul folos şi păşire înainte pentru în­văţătură neamului moldovenesc, să se aşăze şcoale obşteşti în Eşi (sic) şi pe la toate târgurile din tară, în rânduiala cea mai buna şi mai cuviincioasă, într’un chip ca acela ca să poată învăţa oricine în limba noastră; gramatică, aritme­tică, geometrie logică şi meşteşugul alcătuitor de scris, aceste fiind cele mai de trebuinţa pentru toată starea de obştie, pe lângă ştiinţa celor cuviincioasă a legei, a pravilei şi a datoriei obşteşti. Apoi după aceasta, să între cei (ce) vor voi în scoale de limbi'streine, aşezându-se şi acest fel de şcoale cum se vor socoti şi unde, spre a se da în­văţături într’însele în limbile ce sunt mai de trebuinţa pentru acest pământ, în care limbi să se dee şi orice alta ştiinţa de tot felul.

66.   — O tipografie obşteasca în limba patriei, afara de acea ce o avea mitropolia, să se sloboadă a se deschide şi a se âlcatui în cea mai buna orânduiala, care de nu o va face ocârmuirea, sa se sloboadă voie ori cărui din pămân­teni s’ar găsi ca sa o alcatuiasca cu a sa cheltuiala, dând însă şi ocârmuirea tot agiutorul cel putincios din partea ei, spre a se înfiinţa după trebuinţa şi a sluji spre tipărirea a tot felul de cârti ce se vor înfăţoşa trebuincioasa fiind şi fără pricina vederat vrednica de oprire.

67.   —Pentru a se înconteni înmuiatele chipuri de sărăcie şi bântuelele ce urmeaza cu pricinele împresurărilor de moşii, să se rânduiască prin sfatul obştesc câte o comisie înadins de boieri şi cu ingineri pe la toate ţinuturile, ca sa hotarasca toate moşiile după puterea scrisorilor ce va în­făţoşa fieşte care; care boieri să fie aleşi acei mai cunoscuţi întru ştiinţa şi mai ispitiţi întru dreptate, supuindu-se subt giuramânt, ca vor păzi singura dreptatea acea urmă­toare după puterea scrisorilor, şi sa dee sfârşit hotărârilor la fata locului. Iar unde vor fi niscaiva pricini mari, cu nemulţămire despre o parte, pentru ca sa se curme şi acele tot într’cr vreme, sa aiba voe amândouă părţile â’şi mai alege doi Şau patru boieri hotărnici, ca împreună cu boierii comisiei âa mai cerceteze la faţa lotului şi să isprăvească hotarâtura cu izbândirea de istov. Iar când socotinţa boie­rilor comisiei şi cu a hotarnicilor nu se vor uni spre mulţamirea amânduror părţilor, atunce să să dee sfârşit şi acelei pricini cu domnescul divan, prin vadea hotărită de un an, ca să iee sfârşit. Iar pentru plata ostinelei (sic) boierilor comisiei şi a inginerilor, să să socotească cu sfatul obştesc un preţ cuviincios şi fără asuprire, care să’l plătească moşinaşii după analoghia cât va agionge (sic) pe fieşte care pe. moşie sau partea sa de moşie.

68.      Streinii (sic) sa nu poată de acum înainte a mai cumpăra moşii şi alte acareturi stapânitoarer de veci în pământul acesta. Iar pentru lucrarea neguţitoriei, sa fie slobozi tot felul de străini (sic) de a urma în pământul acesta, fără a putea să să statornicească cu lacuinţa (sic) în ţara.

69.   —Strânsura acea de Arnăuţi şi alţii, ce se obicinuise a fi în pământul acesta purtătoare de arme, ta nişte oameni ce au fost pururea turburători şi supărători patriei, sa se incontineasca (sic) şi niciodată sa nu se mai primească subt nici un fel (de) chip în Moldova.

70.   — Neamul jidovesc fiind ca o sarcină pentru, lacuitorii pământeşti, după chipurile cu care se chivernisesc (sic), nefiind lucratori de pământ, să nu fie îngăduiţi de acum înainte a se mai înmulţi cu venirea din alte părţi, şi acei ce sunt să nu fie slobozi a ţinea ‘moşii cu anu sau orânzi pe la sate, sau sa locuiască statorniciţi prin sqte, precum nici de a face velniţi pre la târguri sau a ţinea casapii şi a vinde norodului creştinesc carne, având slo­bozenie numai pentru dânşii să’şi tae carnea trebuincioasă ; iar velniţa pentru lucrare de holercă şi râchiu sa aibă voe numai stăpânii de moşii a deşchide (sic) şi a ţinea pe moşiile lor, atunci însă când vă fi lipsă de pâne în ţară. şi cu alt feliu de plată să nu fie supăraţi, afară de acea a vămei legiuită pe câtă holercă şi rachiu vor sdoate când vor trece peste hotar.       
71.     Ţiganii lăieşi şi lingurari ce sunt iobi boiereşti Şi umblă cu şătrile prin ţară din loc în loc, fiindcă pricinuesc multe supărări de furtişaguri şi păgubiri lăcuitorilor ţărei şi stăpânilor de moşii, să fie opriţi din obicinuinţa umblărei lor acestei nestatornici, îndatorindpe stăpânii lor de a-i statornici pe la moşiile lor, sau şi pe la târguri, acei ce au meşteşuguri; asămine şi pentru Ţiganii domneşti, prin sfatul de obşte să să pue la cale, ca să lipsască supărările şi păgubirile ce pricinuesc şi aceştia în ţară.

72.  —Pentru Domnii acestei ţări, rămăind după milostivnica îndurare pre puternicei noastre împărăţii ca să fie* din pământeni Domni, atunce alegerea Domnului să fie prin obştesca adunare, alcătuită de mitropolit şi de episcopii ţărei şi de toată obştia boierilor, dela logofăt mare şi pănă la şatrar, alegându-se Domnul numa din pământeni şi pi (sic) acel ce va fi mai cu deplină ispitire, cunoscut şi însămnat pentru faptele sale cele bune, pentru râvna patrioticească, pentru vrednicia cea cuviincioasă unui Domn şi pentru credinţa sa cătră pre puternica împărăţie, şi făcându-se alegirea (sic) după socotinţa şi primirea celor mai mulţi, după care, făcându-să cunoscut pre puternicei împă­răţii prin obştesc Arzmagzar pentru acel ales, să facă şi rugăminte de a se întări şi a se orânduî Domn.

73. —-Legiuindu-se prrvileghijil acesta a sfatului obştesc, ce l’au avut din învechime (sic) pământul, după rugătoarea cerere a se face din parte (sic)obştiei pământului, tot ce se va hotărî de Domn împreună cu sfatul obştesc să fie şi să se cunoască de hotărâre şi voinţă ş toată ţara; Acea ho­tărâre are să fie desăvârşita pravilă, căreia toată objtia no­rodului este datoare neapărat a se supune.

74.     Pravilelor ţărei şi hotărârilor celor săvârşite şi de Domn unit cu sfatul obştesc este supus însuş Domnul şi sfatul obştesc, pănă când nu s’ar anerisî acea hotărâre prin altă pravilicească hotărâre.

75.     Pravila fiind tot temeiul în care stă stavila întregei slobozenii, hotarul puterei celor ce plinesc trebile obşteşti, pravăţul cel pov.ăţuitoriu (sic) spre ocrotirea acestei (sic), a averei şi a drepturilor obşteşti sau în partea fieştecăruia, şi în sfârşit temeiul puterei care plineşte şi face a se plini toate aceste legături soţialiceşti, cererea obştiei este ca, pe temeiul cererilor sale aceste arătate şi acele următoare de aceste, precum şi acele ce se vor mai găsi de cuviinţă afară de aceste, să înfăţoşăze o pravilă a ţărei în deplină cuprindere şi a pravililor politiceşti şi acele criminaliceşti, precum şi a tuturor orânduelilor celor sfinţite" a pământului, care pravă (sic), alcătuindu-se în limba noastră, să se întărească şi să se dee în cunoştinţa cea de obştie, spre a o avea fieşte cine de pravăţ asupra dreptăţilor şi asupra îndatoririlor sale; dar păn se va alcătui şi se va (sic) înfiinţa pravilele ţărei după chipul arătat, se va urma în pricinile de giudecăţi politiceşti după împărăteştile pravile şi în pricinile de giudecăţi crimi- naliceşti după.., pănă când va lua sfârşit pravila ţărei.

76.    — Sfatul obştesc fiind lucrul cel mai cu dinadinsul ce se cere de cătră toată obştia pământului şi fiind-că prin acesta, dimpreună şi cu Domnu stăpânitoriu, are să se facă începutul şi pornirea! a toată lucrarea privitoare cătră sfârşitul cererilor însămnate pentru binele patriei, adauge obştia şi această rugătoare ceriri (sic), ca, legiuindu-se privi,leghiul acesta pământului (sic), acum de odată adu­narea sfatuilui să înfăţoşăze prin însuş ocârmuirea. Ocârmuirea Domniei să facă adecă înadins luminata porunca domnească cătră boierii ţinuturilor, ca să’şi aleagă dela fieşte care ţinut câte un boier vechil şi să se trîmeată aici la Eşi; să facă iarăşi înadins luminata poroncă dom­nească cătră boierii orăşeni din Eşi, ca să să aleagă doi­sprezece boieri de toată treapta pentru acest dintâi sfatul (sic) obştesc; şi aceasta făcându-se, apoi, prin alta lumi­nata (sic) poruncă cătră preosfinţia lor mitropolitul şi episcopii ţărei şi cătrţi toţi aleşii boieri vechili de pe la ţinuturi şi acei din boieri orăşeni a Eşului, ca în zi hotărâtă să se adune toţi la un loc socotit, spre a în­fiinţa sfatul obştesc, după care să se facă în adunări sa (sic), şi socotinţa de alegirea a boierilor celor ce au să plinească locurile osăbiţilor dregători, mansupuri şi celelalte slujbe de pământeşti trebuinţă.

77.        Fiindcă jalbele obştiei în trebuinţele patriei cătră prea puternica şi umbritoarea noastră împărăţie au fost oprite dela o vreme încoace de cătră Domnii- greci, din care pricină niciodată obştia cea adevărată al (sic) acestui pământ nu au putut să’şi arate nevoile şi tânguirile sale, pricină pentru care au şi venit pământul nostru în această nenorocită stare, cerirea obştiei este, ca slobozindu-se de cătră împărătească milostivire pământurilor dritul acesta ce din vechiu l’au avut, să fie slobodă şi lucrarea acestui drit în orice vreme de trebuinţă. Iar osăbit jalobe, afară de "trebuinţele cele obşteşti a patriei şi numai de vre-o pără unuia asupra altuia, să fie oprite şi neertate.

Incheere

De nu ar fi fost sădită în oameni pricina stăpânirei de patimi, precum -mănia, pizma, lăcomia, mândria, ambiţia şi celelate câte le înfăţoşază iubirea cea de sineşi şi enteresui (sic), întru adevăr că nu ar fi trebuit ominirei (sic) nici un fel de pravilă sau orâhduială. Toţi ar fi putut atunce să petreacă întru o liniştită unire şi mulţămire. Omul catră om şi norod cătră norod ar fi avut o firească stavilă, care nu i-ar fi lăsat să jignească nici să vatăme unul pe altul. Pronia însă m’a rânduit ominirei o asemene soartă. Moldova înfăţoşază doyada cea mai vie şi mai lu­minată că o soţietate de oameni, ce nu se păvăţueşte cu pravila şi cu bunele orândueli, este starea cea mai ticăloasă şi mai nesuferită ce se poate da pentru om. Acest pământ a ticăloasei noastre patrii, după ce prin însuş întâmplarea nenorocirii ce i-au venit asupră, au agiuns acum a se deşlega (sic) un minut din legăturile impilărei supt care .zăcea, este cu neputinţă să stee mult şi să nu’şi iee locu mântuirei din acele împilătoare legături prin cea ce s’au putut (sic). Pre puternicul şi întru tot îndurătoriul nostru împărat, prin a sa firească nemărginită iubire de oameni, învrednicindu-ne cu miluirea de a vedea acum înnainte (sic) ocârmuitof din adevăraţii noştri pământeni şi cu înteme­ierea celor din vechi legiuite pravili, cum şi orândueli ale pământului nostru, negreşit a privileghiilor şi a orândue- lilor ce vor urma înainte de începere rălelor în pământul a­cesta (sic), ne-a slobozit cu a sa înaltă milostivire şi întă­rirea acestui privilegiu, prin înadins sfânt şi vrednic de "toată închinăciunea împărătesc firman, întru care se măr­turiseşte în destul de luminat împărăteasca sa îndurătoare ţmnă voinţă de a se desrădăcinâ din sânul pământului nostru nedreptatea şi asuprirea şi de a se îhfdmeeâ iajăşr liniştea, pacea şi buna vieţuire.
Obştia norodului acestuia, însufleţită de această înalta şi plină de milostivire îndurare a prea puternicului împă­rat, nu se stânjineşte de a luă îngrijirea acea prin putinţă, ca să închipuiască o mijlocirfc prin care să-şi dovedească şi folosinţa cea dreaptă şi cuviincioasă a miluirei a­cestei sârguinţe; dar şi pune de faţă înainte pre înălţa­tului şi milostivului stăpânitor sau Domn aceste însemnate prea plecate cereri, care s’au alcătuit încât s’au putut mai. atocmit cu cererile cuprinse prin obşteasca jaloba sa acea mai de înnainte trimisă cătră prea strălucitul pre a înaltului (sic) şi pre puternicului devlet, şi cu hotărârea cea mi- lostivnică a sfântului împărătesc firman, ce s’au slobozit asupra norocitei înnoiri a Domniei pământului nostru.
De urmează în alcătuirea acestei cereri oreş ce (sic) pu­ţină abatere dela cele obicinuite din învechime ale pă­mântului sau de alte obiceiuri ale vremii acestei de mai îrt urmă a Domniilor streine, aceasta însuşi firea lucrurilor o au cerut a se face. Scoposul nu priveşte aiure decât la o temelie de siguranţă) încât s’ar pute mai atocmită, pentru, ca să se ocrotească şi să se întrunească dreptăţile cele de obşte a (sic) norodului şi a fieşte căruia, şi această te­melie pământul nu o găseşte a sta în alta decât numai întră alcătuirea de pravilă pământească, îmbrăcată eu toată destoinicia acea. cuviincioasă pentru binele cel de obştie. Intru acest scopos, năzueşte obştia pământului a pune îna-> intea prea înălţatului sţăpânitorului său Domn prea ple­catele sale ceriri aceşte (sic), care se întovărăşesc şi cu cea mai adâncă obştească rugăciune de a se primi şi de a se lua acum de odată dreptul temeiu, drept oareşi care lu­mină de povăţuire în lucrarea pământeştilor noastre tre­buinţe, până se va alcătui pravila ţărei, pentru ca să se poată desrădăcinâ relele cele adânc străbătute a neorânduelei urmate întru atâta delungare de vreme, a stăpânirii Domnilor streini, pentru ca să putem înfiinţa, după tristele sfărmături ai nevoei aceştia, în care am venit, o oareşi care adăpostire de odihnă, cu dreptăţile micşuratelor noastre averi şi cu sudorile feţii noastre, ca să depărtăm îu sfârşit deasupra noastră urgia proniei acei ce nici odinioară, dela începutul veacurilor şi până acum, n’au blagoslovit nici un fel de fericire aşezată pe temeiul nedreptăţii şi a impilărei.

Făcută în Eşij la anul 1822, Sept. 13.