vendredi 5 février 2010

Lazăr-Leon Asachi şi filosofia chineză


Activitatea cărturarului Lazăr-Leon Asachi ne-a fost adusă la cunoştinţă de către Antonie Plămădeală, în lucrarea sa Lazăr-Leon Asachi în cultura română, Sibiu, 1985. Printre textele rămase de la Asachi şi editate de Plămădeală în volumul numit se găseşte şi un enigmatic text, „Pentru filosofia chinejilor", despre care citim:

„Lazăr-Leon Asachi traduce doua cinci pagini şi jumătate, fără să pună la urmă cuvântul „sfârşit", cum face la celelalte traduceri, ceea ce arată că lucrul a fost întrerupt înainte de a fi terminat. Nu arată dacă e traducere sau lucrare originală. N-am putut identifica vreun original. Şi acest fragment ... rămâne în sarcina cercetătorilor literari. […]

Ca şi Epictet, Pentru filosofia chinejilor poate fi tot o traducere din ruseşte. În text există câteva cuvinte ca procatohu (înaintaşul, n.n.), silave (silabe), slove (cuvinte), Orfeiu (Orfeu), Confuţius (Confucius), Evropa (Europa) etc. E drept că nu sunt prea multe şi că alternează cu unele grecisme (epohi, - şi în forma rusească, epoha – hronograf, piitis), dar fiind în acelaşi caiet cu Epictet, e de presupus că a putut lua textul privitor la chinezi, ca şi pe Epictet, dintr-o antologie filosofică rusă. Nu sunt excluse însă nici surprizele!" (op. cit., pp. 52-53).
Bănuielile lui Antonie Plămădeală pot fi parţial confirmate azi. Am identificat sursa primă a traducerii asachiene (căci este o traducere) precum şi sursa proximă pe care Asachi a folosit-o, care este tot o traducere.

Sursa primă

Sursa originară a traducerilor lui Asachi este o culegere franceză de scrieri morale antice: Collection des moralistes anciens, dédiée au roi. A Paris, chez Didot l’Aîné, Imprimeur du Clergé, en surv. Rue Pavée S. A. Et De Bure l’Aîné, Quai des Augustins, 1782-1794, 13 volume. Culegerea conţine Manualul lui Epictet (vol. 1), Cugetările lui Confucius (vol. 2), cugetări morale de diverşi autori chinezi (vol. 3), scrieri de Seneca (vol.4), Isocrate (vol.5), Cicero (vol. 6) etc.

În această culegere se găsesc ambele scrieri sus-numite. Traducerea lui Asachi este făcută în spiritul epocii, adică este o prelucrare conţinând pasaje traduse ad litteram, pasaje parafrazate, precum şi adăugiri ale traducătorului. De asemenea, există pasaje din textul original care nu au fost traduse. „Pentru filosofia chinejilor" corespunde unui fragment din prefaţa traducătorului francez al „cugetărilor morale" ale lui Confucius, un anume Levesque. Pentru a proba cele zise pun în oglindă câteva fragmente din original şi fragmentele corespunzătoare din traducere:

Tous les peuples connus de la terre, séparés les uns des autres par des montagnes inaccessibles, par la profondeur des fleuves, par l’abîme des mers ; encore plus divisés par les opinions, par le culte religieux, par l’industrie, par les mœurs ; mais réunis par un aveuglement commun, semblent être convenus entre eux d’accorder le plus haut degré de gloire à ceux qui leur ont fait éprouver le plus de maux. Des cendres, des ruines, des ossement blanchis, l’horrible et vaste solitude, attestent à la postérité les hauts faits des conquérants, & leur assurent les éloges & la vénération des enfants dont ils ont égorgé les pères.
Toate noroadele, câte pe rătunzimea pământului de noi sunt ştiute, unele de alte despărţite adecă de muntii cei neapropieti, de nestrfăbătute pârae, de mările cele prea adânce, si incă mai mult intre sine împărechiete de feliurimea socotintelor, de deosebirea legilor, limbilor, obiceiurilor şi iscusitelor mestesuguri, să pară că întru această de obşte orbire s-au unit, ca pe acei omeni de la care mai multe rele au suferit să-i pue pe cea mai înaltă treaptă a laudelor si aşa, cenuşele de foc arselor oraşe, rămăşiturile de silnică putere surpatelor cetăţ, oasele încă de tot neputrezite prin sable omorâţilor omeni, acele late şi spăimântătoare pustii, cari au rămas din locuri oarecând lăcuite de omeni; aceste zic sunt cele mai alese pomeniri al biruitorilor de a cărora mari lucruri auzind şi dosluşind neamul cel viitor siguripseşte lauda cu mare cinste la feciorii acestori de stremoşi ucigaşi ca pentru mari faceri de bine.
Dans cette folie universelle, les chinois seuls, conservant des idées justes & l’amour de leur bonheur, ont toujours préféré les hommes qui les éclairent à ceux qui les égorgent. Le non de Fo-hi peut-être moins harmonieux que ceux d’Hermès & d’Orphée ; mais il est aussi respectable. Ce sage Empereur, qui régnoit au moins deux mille cinq cents ans avant notre ère, sut préférer à toute autre espèce d’empire celui de la raison, & se fit le précepteur de ses peuples, qui l’appellent encore le père de la science. […]
In aşa de obşte minţii omeneşti ameţeală, numai singuri chineji[i], povăţuindu-să de sănătoase socotinţe în trebuinţele sale, şi de insuş iubirea adevăratei norociri fiind stăpâniţi, prin legiuirea au intărit că mai bine este a face incuviinţată laudă şi cinste de mare pret la acei bărbaţ cari viiază sufletelor lor cu folositoare invăţături, decât la acei ce răpesc viiaţa lor: numele Fohi poate că mai mică răsunare aduce urechii decât a lui Hermes si Orefeiu (a). Dar ce să atinge de adevăr, nu este mai puţin vrednic de aceeş cinste precum şi aceşti doi. Pentru că acest înţelept singur stăpânitor carele cu vro doo mii de ani au fost înainte lui Hs (b). El au ştiut să preţuiască mai mult minte decît oricare altă feliurime de chipuri a stăpîni pe omeni, şi făcându-să norodului său învăţător, au agonisit pentru sine până acum a fi numit tatăl învăţăturilor, măcar că ştiinţa omenească în vreme acee n-au fost ajuns pînă la iscusinţa meşteşugului scrierii. […]
Yao & Choun tiennent le premier rang parmi les anciens Sages. Confucius, dont la mémoire & les écrits sont si religieusement respectés, annonça qu’il ne disoit rien de lui-même, & qu’il ne faisait que renouveller la doctrine des ces Princes. Il se faisoit gloire de n’être que le héraut de l’antiquité. […]
Iao şi Hun între cei de mult al chinejilor întelepţ au locul cel întăiu. Singur Confuţius a cărue pomenirea şi învăţăturile la tot norodul să află în mare cinstirea, pentru ca să fie socotit de adevărat vestitor învăţăturilor ce au luminat vechimea, întru auzul tuturor, zicea că el de la sine nimica nu spunea, numai înnoeşte învechitele învăţături pomeniţilor împăraţ. [...]
Ces deux sciences, auxquelles ils lièrent celle de l’histoire, firent toujours l’objet principal de leurs études. Ils n’avoient aucune idée de ces subtilités métaphysiques qui firent perdre aux Grecs un temps prétieux, & dont les charmes fantastiques leur firent si souvent méconnoître ceux de la vérité.
Aceste dar doo ştiinţe adecă stelelor şi moralului, cătră care au adaos încă nevoinţă a şti istoriile întâmplărilor vechimii, au fost ţînta cea dinţâi tuturor învăţăturilor de la China. Ei nu ştie măcar închipuirea acelor metafiziceşti supţâetăţi de a cărora lucirea cea deşartă grecii fiind amăgiţi fără a lua aminte au pierdut multă vreme de preţ, adeseori făcându-să orbi a nu vede cea mai plăcută şi mai trebuitoare lumina adevărului.

Sursa proximă
Textul care i-a servit lui Asachi de sursă proximă nu este o versiune rusă, cum presupunea Plamadeala, ci poloneză. Se ştie, de altfel, că Asachi a petrecut mult timp în Galiţia (în ultimul deceniu al secolului al xviii-lea) şi că la întoarcere a trebuit să fie împământenit, fiind „polonizat temporar" (ibid., 8). Acolo va fi cunoscut culegerea de scrieri ale moraliştilor antici, traduse din franceză, a lui Grzegorz Zacharyaszewicz (1740-1814), prelat al bisericii metropolitane din Gniezno. Culegerea a fost publicată în cinci volume, sub titlul: Krotki zbior starozytnych moralistow z Frankuskiego na Polski Język przełożony (1784-1787), iar în tomul al doilea se găseşte traducerea textelor lui Confucius.






Dovada că Asachi s-a servit de traducerea poloneză este că „Pentru filosofia chinejilor" are două note de subsol, numerotate cu (a) şi (b), note care nu-i aparţin lui Levesque. Textul polonez are însă cele două note, numerotate la fel, însă mult mai extinse. Notele lui Asachi sunt, deci, prelucrări ale notelor lui Zacharyaszewicz, din care Asachi omite citatele în latină şi, în genere, tot ceea ce ar fi putut sugera heterodoxia.
Din păcate pentru cultura română, „Pentru filosofia chinejilor” nu s-a dovedit o surpriză, în sensul că nu este o scriere originală. Singura „surpriză" este intermediarul polonez de care s-a servit Asachi. Alături de scrierile lui Iulian Ochorowitz, filosof pozitivist, traduse în româneşte la sfârşitul secolului al xix-lea (1885), traducerile lui Asachi de la începutul aceluiaşi secol atestă faptul că influenţa occidentală timpurie asupra filosofiei româneşti s-a făcut şi pe o filieră poloneză, nu doar pe filierele greacă, germană sau maghiară. Lucrul ar merita, poate, cercetat mai în profunzime.

6 commentaires:

  1. Misto. Am citit-o ca pe o poveste politista:)

    RépondreSupprimer
  2. Mersi de lectura, si eu m-am simtit ca un detectiv

    RépondreSupprimer
  3. Si unde Dumnezeu l-ai gasit pe polonezul respectiv?

    RépondreSupprimer
  4. Despre polonez am aflat din Biographie universelle ancienne et moderne : histoire, par ordre alphabétique, de la vie publique et privée de tous les hommes qui se sont fait remarquer par leurs écrits, leurs actions, leurs talents, leurs vertus ou leurs crimes (1811/1828 si alte editii) a lui Michaud. Mai greu a fost sa gasesc traducerea polonezului, ca sa pot face comparatia. Originalul frantuzesc l-am reperat relativ repede, verificand ce se scrisese despre filosofia chineza in limbile la care avea acces Asachi. E vorba si de sansa, dar cand stii cum sa cauti sansa iti surade adesea.

    RépondreSupprimer
  5. Frumoasa descoperirea, felicitari. Cunosc sentimentul, am avut ceva similar in cazul operei lui Petru Movila.
    Vad ca exista o trimitere si in articolul din Enciclopedia online de Filozosie romaneasca: http://www.romanian-philosophy.ro/ro/index.php?title=Laz%C4%83r-Leon_Asachi

    RépondreSupprimer
  6. Multumesc pentru felicitari, ma bucur ca va intereseaza subiectul. Am descoperit recent ca suntem colegi la KUL.

    RépondreSupprimer